Pe una din ferestrele termopan al centrului de plasament de pe strada Delavrancea se latea nasul unui batranel simpatic cu apucaturi de adolescent care tocmai a servit o doza de extasy primita gratuit la intrarea in discoteca comunala. Sprintarul batranel scruta penumbra serii de iarna si fremata , strecurandu-si privirea agera printre fuioarele de ceata deasa si incalcita , asemenea gandurilor lui … Ii venea sa topaie frenetic si sa isi frece palmele la gura sobei , in bucuria amintirii selectiei de oferte urmare careia chiar fiul lui pusese geamurile termopan la centru … apoi mintea o zbughea catre apetisantele delicii ascunse ale desferecatei visterii a caseritei institutiei , a carei cheita o incercase in atatea randuri … apoi , de-a valma , multe altele … Insa un zgomot sec isi facea incet , incet , loc in tartacuta greu incercata de amintirea orgiilor bahice de dupa fiecare adjudecare de lucrari pe banii publici … Un zgomot sec si surd din departare , dar care tot mai mult parea sa se apropie … La inceput ii paru tropaitul caprei cu care umbla uratorii de dupa sarbatorile dintai , si brusc mosneagului ii trecu prin minte ca nu ar fi fara de folos sa achizitioneze DPC-ul niste capre … ori poate ? poate ar fi mai simplu sa incerce sa lamureasca treaba asta la caserie ? … Dar nu , zgomotul cernut in linistea serii parea mai surd si infundat … Ciuli atent urechile , cum obisnuia sa o faca pe la usile inchise ale birourilor , inainte de a da fuga la spovedania intai statatorilor … ooo … aiesta-i sunet de topor … Si mintea i se lumina in aducerea aminte a celor doua hectare de padure din « ograda proprie » pe care , incurcand niste ite innodate oricum , le vanduse DPC-ului diriguit de seful providential , pe care de atata vreme-l asteptase – Nicolae Boitor … Fara tagada , toate acestea spre aleasa folosinta , la incalzirea copilasilor in nevoie … In vremea aceasta , la alt centru , la un geam cu rama de lemn scorojit , un copil zgribulit , purtand un hanorac peste pijamaua subtire , lasa , rasufland , cercuri de aburi in geamul rece … Un altul , zgribulit , intreba in soapta : doamna , cine o adus lemnele astea verzi care nu ard ? Domnu’ Marius Valean ?
Un comentariu:
Cat mai sta comunistul ala cu aere de securist fara nicci o treaba prin Depeceu? Nu mai schimbati fratilor nimic nici macar un pierde vara care a fost prin toate birourile sef numai general nu? In afara de puicute nu-i fuge mintea la nimic. Sau doar bani?
Trimiteți un comentariu