oac, oac! pasapoartele?

Eram zilele trecute cu o treabă în biroul lui Mircea Ene, şeful de la Paşapoarte. Voiam şi eu să purtăm un dialog firesc, să mai scot ceva informaţii de la el, numai că n-am avut ocazia. Voia bietul om să-mi răspundă la întrebările insistente, numai că eram întrerupţi din 5 în 4 minute de ţârâitul telefonului. Fixul, nu mobilul aflat în dotarea personală. Spre marea mea mirare, omul răspundea calm şi dădea relaţii legate de orarul instituţiei unde dă zilnic cu subsemnatul. La întrebarea mea nerostită, Ene m-a lămurit. Buştean, aş putea spune, pentru că numai la noi în România este posibil aşa ceva. La mutarea instituţiei pe strada Şcolii, serviciile din întreaga clădire au fost înzestrate cu numere de telefon separate. Aşa se face că, oricine sună la paşapoarte sună direct la şef în birou. Numai că cine este la celălalt capăt al firului n-are de unde să ştie că vobeşte cu „bossul”, care este ţi secretară şi birou de informaţii. A încercat bietul om să scape de atribuţiile suplimentare de secretară pentru care oricum nu este remunerat, a făcut chiar şi hârtie la Romtelecom , dar nimeni nu l-a băgat în seamă, şi nici mărire de salariu n-a primit. În concluzie, dacă aveţi o vorbă cu şeful de la paşapoarte, înmatriculări, caziere cereţi numărul de la informaţiile Romtelecom, şi vorbiţi derect cu şeful. Cu condiţia să fie în birou.