pesedistii lu' peste

Fooooarte mişto prezentatu-s-a delegatiunea noastra la congresul PSD. A trecut neobservata. Daca nu stateau cativa dintre pesedistii din subordinea lui madam Godja, in primul rand, sa apara la teveu, nici nu am fi stiut ca au trecut pe acolo. Am vazut cat conteaza organizatia locala pentru cei de la centru. Respectiv, nimic. Nici macar unul dintre ei nu a fost ales sa graiasca doua boabe. Altii au putut, noi nu. Dolha s-a pupat cu Geoana. Si atat. Mihalache s-a intors spre o camera si a zambit. Si atat. Godja a renuntat la peruca. Si atat. Chereches se uita dupa tanara pesedista care ducea panoul cu numele judetului. Si atat. A fost delegatiunea lui peste. Si atat.

broaşter chicken

Să nu zică nimeni că nu avem şi ceva publicitate p-aci, am pus-o pe asta cu rezonanţă de baltă. Broaşter chicken. Un fest fud, adică fud cât încape. Dacă-i fest îi şi permanent. Da nu faza că ar fi deschis ziulica-mprejur, vorba pseudo-românilor de peste apă, ne intere pe noi acum, ci numa despre bucătarul şef vrem a orăcăi o ţâră. De fapt, doi meşteri în ale străchinilor, în care mai calcă, aşa, de control. Că n-ai cum să fi şi-n politică şi să te ai cu tăte în regulă. De la bijuterii, s-a profilat pe broaşter. Şi l-a mai luat în schemă pe catindatul deloc ideal. Da la ţară mere, că Lăpuşu îi perfect pentru familia lui. Săf peste ortaci, Vasile Pintea a prins chickenul de pulpa care trebuie. Că altfel nu ne explicăm de unde minim minimorum vo 30 de mii de galbeni pentru campania de toamnă. Pulpele îs destul de umflate, preţurile şi ele, şi lui Pintea i s-o adunat. Şi acum ţineţi-vă de balustradă, că vom avea o bătălie de bătălie pentru locul respectiv. Cu catindaţi gen Ionică Buda. Care mai mult de o predică şi o filozofie existenţială nu are în program. Apoi, ce ţi-e Pintea, ce ţi-e Buda... Parcă mai contează pe cine trimitem la băi în Parlament?

enjoy this... kitsch

Improvizaţie şi amatorism. Nimic nou pentru municipalitatea care nu este capabilă să ofere o veritabilă sărbătoare a oraşului. Doar bâlci ieftin şi kitsch. În zona stadionului utilajele aflate încă în focurile creaţiei fac terci zona verde. Ce mai rămâne în urma muncitorilor va fi călcat în picioare de masa proletară, amatoare de circ ieftin, mici, bere şi chinezării, vândute de precupeţii tuciurii. Peste aleile ude se toarnă bitum, se sapă gropi, se mută ţărâna dintr-un loc în altul. În urmă rămân straturi groase de noroi. Municipalitatea, vrea, probabil, să armonizeze total Sărbătoarea Castanelor cu zona metropolitană Craica. Manelele, aceste imnuri sacre ale Sărbătorii, nu erau, se pare, suficiente. Una peste alta circa 250 de tarabagii au închiriat spaţiile puse la dispoziţie de municipalitate. Micii, berea, hamsiile, şaormele şi mustul răsuflat vor umple decorul, aşa cum se întâmplat în fiecare an. Ce va rămâne în urmă, nu-i de povestit. Enjoy! E sărbătoarea oraşului. Un kitsch cu care ne-am obişnuit în fiecare toamnă..

in coada trenului

Cu trenul prin oraş e o aventura deosebita. Cum nu? Da si cu masina merge. Cand stai dupa tren. Si inca pana nu mai stii niciun banc si incepi sa numeri oile sa incerci sa adormi. Iar la calea ferata de la Italsofa ai toate sansele. Sa stai pana intepenesti pe scaun. Iar de tren nici pomeneala. Teapa, in traducere libera. Si nu unul, doi pacaliti, ci cu sutele. Cat pe ce sa creada unii ca la Petromul de langa Jandarmerie s-a facut coada, ca s-a ieftinit benzina. Niet. Era de la un kilomentru mai la vale, unde unii asteptau sa treaca ceva pe doua sine paralele. N-a trecut nimic. Nici macar o explicatie.

MISS OBREJA

este o fată din vita de primar,fosta miss Maramures,ajunsa dansatoare in cadrul emisiunii Danutz SRL de la tvr 1,Antonia pe numele ei.ARDELEANca neaose mai nou a inlocuit-o pe fosta doamna Antonela din viata marelui exclus din satul olimpic de la Beijing Rudel Obreja.
Gurile rele soptesc pe la colturi ca Micul BAsescu a cam tunat si adunat cind a auzit una ca asta,mai ales ca Rudel este un mare pasionat de jocuri de noroc,baruri de noapte si fete frumoase.Vom vedea si vom sari(pardon!comenta) reactia doamnei,in fata caruia si marele guraliv,primarul,face gura mica.oac oac oac

oac, oac! pasapoartele?

Eram zilele trecute cu o treabă în biroul lui Mircea Ene, şeful de la Paşapoarte. Voiam şi eu să purtăm un dialog firesc, să mai scot ceva informaţii de la el, numai că n-am avut ocazia. Voia bietul om să-mi răspundă la întrebările insistente, numai că eram întrerupţi din 5 în 4 minute de ţârâitul telefonului. Fixul, nu mobilul aflat în dotarea personală. Spre marea mea mirare, omul răspundea calm şi dădea relaţii legate de orarul instituţiei unde dă zilnic cu subsemnatul. La întrebarea mea nerostită, Ene m-a lămurit. Buştean, aş putea spune, pentru că numai la noi în România este posibil aşa ceva. La mutarea instituţiei pe strada Şcolii, serviciile din întreaga clădire au fost înzestrate cu numere de telefon separate. Aşa se face că, oricine sună la paşapoarte sună direct la şef în birou. Numai că cine este la celălalt capăt al firului n-are de unde să ştie că vobeşte cu „bossul”, care este ţi secretară şi birou de informaţii. A încercat bietul om să scape de atribuţiile suplimentare de secretară pentru care oricum nu este remunerat, a făcut chiar şi hârtie la Romtelecom , dar nimeni nu l-a băgat în seamă, şi nici mărire de salariu n-a primit. În concluzie, dacă aveţi o vorbă cu şeful de la paşapoarte, înmatriculări, caziere cereţi numărul de la informaţiile Romtelecom, şi vorbiţi derect cu şeful. Cu condiţia să fie în birou.

meniu de p(r)ost gust

Meniu de post pentru p(r)ostiţi. Cu cele elementare traiului şi supravieţuirii. Doar orez şi neşte sos. De carne, ce-i drept, dar poate o fi carne artificială. Sau numa din e-uri. Şi aia nu se pune, că-i sintetică. Nu-i de coteţ sau alte acareturi şi se poate face maţul baston cu ea, că tot în rai ajungem. Iară după consum şi răsplată, una porţie mică sau mare. De rai, presupunem, după ghiozdanul fiecăruia. Doaaaaamneeee, miiiluuuuuieeeeeeşteeeee-iiii pe ăi săraci cu cele duhovniceşti! Că de ăle gastronomice suntem lămuriţi.

ultimul neuron a ars la IMMUM

Apoi, frate... greu e să vrei şi să nu poţi sau să fii dornic(ă) de afirmare da să nu te bage nimeni în seamă. I se întâmplă zilnic unei „colege” de breaslă, care ar vrea da nu prea poate să se afirme. Ultima ei „năzbâtie”, cu care şi-a dat „doctoratul” în afirmare, s-a întâmplat mai zilele trecute. Se făcea că ardea, la propriu, rău de tot undeva pe platforma de la IMMUM. Toată lumea adunată în păr la faţa locului, toate echipajele de pompieri, presa idem, mulţi gură cască... deci public nu glumă. Prilej nemaipomenit pentru Simona să se afirme. A venit Simonica într-un suflet, s-a dat de ceasul morţii să stea de vorbă cu toţi, să ia „enterviuri” peste „enterviuri”, nici nu aştepta să termine bietul om ce avea de zis, că trecea la următorul. Foarte bine, numai aşa te poţi afirma. Problema tinerei fete este că nu o ajută memory şticul şi, în curând, nici colegii de breaslă, dacă va continua în acest ritm. Nu, nu este nimeni invidios, numai că nu se face. Se poate aşa ceva, Simonel, dragoste, să nu recunoşti tu fostul purtător de cuvânt de la Pompieri, pe Ioniţă Sârb? Mai eficient e să afli de la un coleg cine este domnul, decât să te hahardezi în gura mare întrebându-l pe om cine este şi ce hram poartă? Că oricine ţi-ar fi spus. Nu e mare lucru să ajuţi un coleg. Numai că tu nu ai acest concept. Singurul tău neuron, se pare, se face blond, la fel ca şi culoarea părului. Păcat, cândva promiteai.....

nicu iuga o recunoscut tot

Sefu, no, traiti! Mi scuzii ca intru drept ase in birou, da am o hartie beton. Gata, am rezolvat si cazu cu Iuga, ce se scapase pe el si l-am amendat pantru masturb... aaa... tulburarea izului public. O recunoscut gaju, nu-i bai. Zace ase, aici, Subsemnatul Nicu Iuga, pastor la catedra de relijie la Goldis University, vreu sa zic tot. Io, cand am fo intr-o criza de nevoie, ca care... No, stati un pic, ca-i din doua cuvinte. Da tat aia e. Ca care n-o fo el de cand ii. Asta-i intrebare. M-am scapat, no, iara s-o scapat iesta. M-am scapat şi am cerut, da n-am pretins decat numa cu titlu informativ, sa-mi spuna studentii daca ar putea cotiza ceva pentru uninominalele din toamna. Eu tare mi-as dori sa rup tot pe zona mea, ca la Sighet is ca acasa. Si nu numa cu capu. Niste sponsorizari ar fi bine venite, am conceput io, ca daca tat sa face coordonare de lucrare si sa bate in cuie o treaba, atunci sa nu ramanem datori. In special ei mie. Atata declar si recunosc. Aci parca sa gata, sefu, da vine asta cu completarea, ca ii numa inceputu, si ca mai are Iuga iesta ceva de spus. Io zac sa nici nu facem flagrantu ca treaba-i clara, ne cheama omu cand ii faza si nu mai tre sa stricam casetele sa filmam. Si de Calin file de euroi ne ocupam tat atunci, daca tat il asista antent pa Iuga iesta. Puteti suna la parchet, ca mai avem una cu Goldis dupa aia cu Aradu. Sefu, o prima, ceva?

inainte de autodenunt

Alo, politia ii? Io-s Iuga. Cu cine vorbesc? Aha. Io-s Iuga. Ce, ma, tu nu auzi? Cum care Iuga, te faci ca nu ma stii? Nicu Iuga. Da, ma. Egzact. Atunci cand m-am scapat pa mine, de eram in centru si voi ati crezut ca e de la Drusal. C-o cazut ase, numa. Era de la mine. Da, da, cand mi-am pierdut si portofoliu, vai, ce ma-ncurc, portofelu, ma ca eram manga. No, vezi ca-ti aduci amine. Deci, cum adica di ce am sunat? Vreu sa ma autodenunt. Adica, nu, ai dreptate. Mai incolo. Mai intai sa ma cunoasca alectoratul. Nu-mi da mie lectii ca stiu ce zic. Egzact. Alectoratu care vine de la alejeri, ba. Ca io predau la Goldis si stiu ce zic. Deci, ba, tu ce esti ofiteru de servici? No, bine, scrie. Recunosc. Si apoi denuntul. Autodenuntul, da. Deci, recunosc. N-am nicio treaba cu policica, da m-am bagat in sama. La liberali, ca suna bine. Si Sighet suna bine. Perfect pentru familia mea, vorba din reclama aia. Tu nu mai stii, ca n-ai tinere de minte. Deci, ai notat, da? Iuga, de la catedra de relijie, de la Goldis, ba. Sa autorecunoaste. Ca vine si autodenuntul. Da, ma, io am frecat si tastele pa la Furnalul de Vineri. Amu prestez la Hora, ca nici nu stiu cat ii Ora Egzacta. Egzact, ma, ase sa scrii. Maine te anunt io cu autodenuntul. Ma repet pa undeva? No, hai ca mai vorbim. Ia, ma, ca iara m-am scapat pa mine. Si tre sa platesc taxa de salubrizare. Da nu-mi ajunge din ce iau de la... Ioi, amu chiar era sa ma scap cu totul. Te las, ca vine! Iuga, da, ba. Candidat PNL la Sighet. Pa uninominale. Ii spaaaaarg.

bogdanel, sticla si luMANarea

O sticlă de wisky răsturnată pe o masă a unui bar din Cluj se jură că a dus o luptă teribilă înainte de a se lăsa golită. Că doar e o sticlă de wisky şi nu se lasă uşor biruită. Chiar de-ar fi amatorul fiu de preş de CJ. Şi chiar de-ar fi amatorul chiar patronul barului în cauză, aflat lângă domnul Iulius Mall. Şi, cum spuneam, sticla s-a dat bătută până la urmă, dar nu înainte de a afla nişte dezvăluiri de fonotecă. Omu, student de drept, neobişnuit cu pokerul, ca tătânele, are pasiuni mai degrabă bahice şi îndreptate spre viaţa de noapte. Sărind şi noi din păhărel în păhărel, am prins din zbor că tinerelul student se pregăteşte să dea lovitura. Barul, aşa, ca un bonus de teşcherea. Să mai pice de-un gheşeft. Potul cel mare urmează. Revenim? Revenim. Eeee, Bogdănel, Bogdănel... cum o cauţi tu cu luMANarea!

ciment beton

Ne-am depăşit demult statutul de ţară a tuturor posibilităţilor. Ukraina ne dă clasă. Orice, oricum şi oricând. Să fie rost de un ban pentru fiecare. Napolitane, benzină, unt, halva, ţigări. Tot ce vrea muşchiul consumatorului. Şi vă mai spunem ce: ciment. Da, beton de ciment de beton. Pe la Halmeu. Cu tirul, cu portbagajul, cu ce are omul. Ajunge la firma interesata şi iese mălaiul. Bun sau prost, cimentul ajunge un beton pe care nu-l mai verifică nici naiba. Şi nu scrie pe el că-i din Urkaina. Sau că a costat un sfert din cât ar fi făcut la noi. Mai sunt şi atenţi. Iar din atenţia asta mai ies dosare penale. Lucrăm. Broscuţele nu doarme. Oare iar glumim?

un foc prea indepartat

Un transformator de curent din Moisei se jură că nu vrea să se aprindă, cu toate că are şanse cât încape. Ceva fire intră şi în casele oamenilor. Li se mai taie teveu, pisiul, maioneza. Nu doare pă nime capu. Îi drept să fie şi ei o ţâră batăr spărieţi, dacă nu nervoşi că Electrica să joacă de câteva sptămâni cu nervii lor. Sesizări, gârlă. Telefoane, păstă abonament. Înjurături, la greu. Nea Lupan are oameni de încredere. Surzi şi fără nervi. Nu aud, nu văd, nu raportează. Semnează ştatele de plată şi gata. Că ele e babane. Când s-a aprinde şi la Moisei, nu a fi nimic rău. Doară avem pompieri. Ce să franţ să facă şi ăşita, decât să dea cu robinetu să salveze ce s-o mai putea. Oaaaaac, ce ţară!

infractori de Bocicoi

Doi cocoşi penali din Bocicoi, infractori necondamnaţi încă, ţin cu tot dinadinsul să o sfârşească cu un cazier. Mai o minciună, mai una funcţie nedeclarată, mai o indemnizaţie băgată pe mânecă şi poate mai trece un mandat incompatibil neremarcat de oamenii cu legea în mână. Unu îi pensionat că nu poate lucra nimic, da ridică mâna la şedinţe şi celălalt îşi votează banii la căminu cultural. Prin târgu din Bocicoi umblă vorba că ăştia ar fi numa nervi pă ăi de la PC care n-au altă treabă şi îi poartă prin instanţe. Justificat, dar ce mai contează. La ultima adunătură la consiliu, cât pe ce să se lase cu mai mult decât o ambuscadă şi câteva coate înfipte în spatele celor care îşi permit luxul de a-i deranja pe infractori. Poate face ceva şi poliţia, că Prefectura doarme. De ce nu ne mirăm?

curtezana penitenciarului

Din stufarisul Penitenciarului ni se zvonesc tot felul. Spre exemplu, despre o madama asa si asa ce cam li(n)gia la derectorul demis zilele trecute am auzit ca e cam rea de... tantari. Tantari ori armasari, ce mai conteaza, atata vreme cat madama isi vede progresul cu ochii. Propulsata de Luca Stefanoiu, pe cand aveam si parlamentari de Maramures, curtezana Penitenciarului a sarit peste noapte din grad in grad. Si a sarit bine de tot, tocma pana in comisia de disciplina pe care o disciplineaza cum vrea bicepsul ei. Cate o suta, doua, femeia nu face nazuri multe. Se lasa usor. Si mai ales cu cine trebuie. Chiar si cu un derector interimar. Dar ce-am auzit? Ca uichendul e uichend si nu mai tre sa dea socoteala sefului cu cine iese. Adica are si ea liber, cum ar veni, ca deh, nici barbatia chioreanului nu mai e ce-a fost. Iar acu, daca tot s-a lasat de sportul cu interimatul, l-a lasat si ea pe el. Au mai luat o pauza. Poate una mai prelungita. Numai bine pentru madama, care isi poate regasi forma de alta data. Cine stie ce targheturi o mai fi avand...

Azuriul si CIMPaticul DNA

Hop, hop, printre dosare, am gasit si unul beton. Cu personaje bine infipte la niste firme bune. De pe la noi. Unul, mai Azuriu şi mai CIMPatic, e banuit ca a tras un pic mai mult de elastic si s-a rupt. Cand cu gripa aviara. De acu vreo doi ani. A avut si niste prieteni. Care e si ei tot prin dosarul asta. Dar ce gripa aviara... Ne infunda rasul, iar pe altii ii va infunda altceva. Ca nu a fost nimic. Numai o treaba buna de scos ceva bani dintr-o zeama lunga pe post de solutie dezinfectanta. Parca si acum ii vad pe baietii cu batic la gura. Sa nu cumva sa ia vreun herpes. Io cred ca radeau de se spargeau. Si le era jena sa nu apara la teveu. Si uite asa a intrat DeNeAul pe ei. Normal, nimic oficial. Ca sa nu se sperie porumbeii si sa zboare. Dar noi am prins deja cativa si treaba e ca sigura. Atentie la penal! Aaa, penaj.

ADIe-L pe Cosma câte o idilă

Despre Sandu Cosma, în caz că aţi uitat de el, vă spunem că este bine şi sănătos, mai ales după ce şi-a vândut, adică nu el, ci fiica, pardon, CIMP-ul şi acuma trage după nişte contracte babane care ar putea să vină, că trebuie umflaţi nişte bani de la buget, iar la lucrări nu te verifică nime-n veci. Acelaşi Sandu o duce şi mai bine dacă ne gândim prin prisma ADIL-ului. Unde fostul prezident de CJ are o atracţie mai aparte. Cu o căprioară pe două picioare care i-ar fi răpit mai mult decât simpla admiraţie, înainte ca el s-o miruiască de derector. Nu vă grăbiţi, că nu o fo numa pile la mijloc, fata are ceva doctorate prin chimie sau aşe ceva şi îi de neam bun, respectiv din viţă de şef de post, deşi după nume ai crede că de popă. Îi drept că se trage tot de pă zona Codrului, ca şi a'mnieu, da asta nu-i de condamnat. Ei să fie fericiţi să îşi bea liniştiţi cafeluţa romantică pe câte o terasă europeană, la un hotel, ceva...

papuci din blană de şarpe

Doamnelor şi domnilor, concursul săptămânii. Orăcăieşti şi câştigi. Ghicitoare cu personaje în viaţă. Săptămâna aceasta vă propunem să ni-l arătaţi cu degetu pe cel despre care avem următoarele date. Omu nu se afla la filmarile 1001 de nopţi, că cu siguranţă nu l-o chemat nime, da avea nişte indicii cum că ar putea să tragă măcar o dublă în serialul de pe Kanal D. Cu pantofii lui negri ce imită la perfecţie o copie adevărată din blană de şarpe (atâta numa că o căzut păru de pe ea), al doilea om din Primărie, era cât pe ce să se convingă pe el că poate da gata la o chermeză mai zilele trecute nişte tipe care îl votaseră din simpatie. Ar fi sărit ele peste faza cu papucii din blană de şarpe belită de păr dar la urmă nu s-o dumirit ce fel de mare sculă în politică poate fi omul nostru că merge la chindii cu salvarea partidului după el. Şi cu sigla mare, în faţă, să se vadă că cine trece. Doamnelor şi domnilor, suntem siguri că nici prin gând nu vă trece că despre ce trendy boy am pomenit aici, prin urmare, vă aşteptăm comentariile direct pe blog. Ca premiu am pregătit şi poza cu papucii gajului, cu care vă încălţăm în fotoşop, să vă simţiţi un pic mai turci. Apropo de asta, poate se sesizează şoferul salvării dintr-un bazar turcesc, unde s-ar afla la ora asta. Acum puţină vreme se zvonea pe baltă că e plecat la cumpărături pe la vecinii turci. Poate o mai pune de o pereche din material ciudat. Una din pielea clientului?

cine screme in sondaje

Din balta fără mult peşte a pesedeului aflăm că băieţii e cam distruşi după ultimele sondaje care i-ar arăta cam pe acolo unde le este locul. La locale nu ne-au impresionat, deci nici la generale nu prea credem în ei. Marea lor speranţă, lovitura la centru, are şanse cam tot mai puţinele să iasă aşa cum şi-ar dori. Într-un sondaj pe bune, roşii nu adună mai mult de 15 - 17 procente. Şi alea, cu chiu, cu vai şi ioi. Scremute de numa, procentele i-au cam lăsat cu gura strâmbă de mirare pe şefii de filiale, care credeau că o să ducă la centru grase realizări de toamnă. Deocamdată, mai vedem.

(iu)biri(le) lui răzvănel pecistul

Nişte pulpe de broscuţă bine făcute, tocma de la DSV, ne-o făcut o destăinuire care musai să o dăm mai departe că la orăcăit suntem primele pe baltă. Răzvi, băiat fidel partidului atâta vreme cât se află şi pântru el câte un blid cu ceva bun la câte o firmă, un consiliu de administraţie, ceva, nu-i chiar aşe lipsit de domeniul productiv pă cât vi l-aţi putea imajina. Pecistul Biri să ştie, să are. Din ciclul (iu)biri(lor) lui Răzvi, vă dăm una tare. Prin birourile pulpelor cu pricina, se întâmplară tăt felu de treburi cu alte pulpe, da nu de broaşte, ci, de alea cu tocuri în capăt. Iar Răzvi, prins la mijloc, între pulpe, şi nu într-ale lui, s-o văzut cu un Răzvi mai micuţ ca o broscuţă pe inventar. Şi dacă asta era singura problemă..., numa s-o-ntâmplat că o aflat şi tata pulpelor şi atunci să vezi scandal. Că cică s-o spăriet şi broscuţele informator şi-o sărit de colo - colo când o apărut cela şi-o luat-o pă zână la o-nvârtită ce nu s-o gătat numa cu o lejiuire. Tăt broscuţele noastre ne-o telegrafiat că Răzvi n-ar prea avea pulpiţele cu pricina şi brotăcelul în cauză în strategia durabilă pe care şi-o programat-o. Şi asta ar fi încă o problemă. Însă nu de nerezolvat. Răzvi să descurcă, doară-i băiat mare şi nu-i la prima bifată pe listă. Numa că asta o ieşit cu broscuţa la inventar.

gaju cu folii ne ie cu lejea

Câtu-i de şmecher miliţistu Cristi Pop am văzut de mai multe ori până acuma, că vesetea i s-o dus mult şi bine pân baltă, la fel ca şi altor caşchetari notorii. Să ştiu ei, nu insistăm, că oricum ne trezim toţi cu permisele auto, de pescuit şi port armă (funcţie de dotarea fiecăruia) ridicate. Ultima dată l-am prins într-un flagrant caz de amendă aplicată ilegal, în timp ce gaju o comitea la rându lui într-un stil mai mult decât penibil. Nu insistăm, se poate vedea aci. Treaba hazoasă e că pe când îi făceam poze, caşchetarul Pop ne-o atras atenţiunea că nu am avea dreptu să îl fotochipăm, din pricină că aşe zâce nuşce leje. Care leje nu ştim, da Pop o ţinut să ne spună că nicidecum numărul lui de la maşina personală nu tre luat în cadru că ar hi ceva mare bai. Apoi, măi, gajule, mai du-te tu şi pune mâna pă o carte, că nu tare ţi-o plăcut de vreme ce nu ai ajuns decât sticlete la circulaţie şi mai bine stai în banca ta să nu o comiţi mai rău, că maşina ţi-ai lăsat-o exact de-ampixu pă lângă zona de parcare şi folii ai cât încape pă tăte jamurile. No, bine, noi să him sănătoşi, că cu precizie tu nu-i păţi nimic, asta-i bistoş, ca cum instructoru cela ce s-o lodit de o ţede de gaz şi n-o sărit în sus, c-o avut bulan şi destulă drojdie în el să scape fără să simptă mare lucru. Na, că ne-o luat vorbele-nainte şi am zâs pă lângă. Da, nu-i bai, spune-i şi lui că ne ocupăm de cazu cu conducta şi lu ăla de la examinări că n-are rost s-o şteargă, că-l avem filmat. No, hai noroc, Cristi. Oac, oac!

cu abuzu la centru

De două săptămâni grăim despre măgăriile de la penitenciar şi iată că ecourile se aud şi la centru. De pe saitu ANP aflăm că şefii luară la cunoştinţă despre ce se întâmplă în Baia Mică. La revista presei din 28 gustar găsiţi şi articolul cu abuzurile sexuale. Acum ne mai tre şi o reacţie energică. Broscuţele cu empetreiuri din sistem ne spun că nu apucăm noi să sărim două belţi p'acilea că se lasă cu mişcări de trupe pe la şefime. Dar noi sărim. Să vedem.

dacă nu cură, picură... din Loganu Poliţiei

Avem următoarele date: Loganu Poliţiei parcat într-un garaj particular; un garcea învârtindu-se în jurul său căutând ceva (oare ce?) pe la capacul de la rezervor; una bucată canistră ce aşteaptă a fi umplută. Booon. Vă mai spunem ceva ce nu se vede. Garcea vehiculează un furtun în mână, iar în timp ce îşi aşteaptă colega de caşchetă, trage cu ochiu să vadă de nu cumva vreun nesimţit se bagă în seamă şi îşi face treabă prin preajmă. Omul şi-a făcut, ce-i drept, da şi cu telefonul cela mobil de pe care a-nregistrat ce era de-nregistrat. Poate ne explică nenea Isac ce şi cum cu Loganu în garaju poliţistului şi de ce trage canistra ceie la rezervor. Indicii: furtunul de cauciuc. Indicaţii: măi băieţi, terminaţi dară cu prostiile că Loganu, cât îi el de urât da e făcut cu un mniez de cap. Nu se poate fura ca pe vremuri când puneai gura pe furtun şi trăgeai aer până dădeai de motorină. Amu îi ceva mai complicat, că ţedea de intrare în rezervoru cela are nişte curbe. Plus una bucată supapă. No, deci nu să poate. Da dacă voi vreţi să vă căzniţi mintea...

garcea repetent la mate

Matematica poliţiştilor continuă să ne uimească. Romeo Roşiianu a descoperit că ca tâmpenia caşchetarilor noştri nu e nimic altceva. Adică adună omu de sub caşchetă 2 în faţă, 2 în spate şi cu încă 3 în picioare şi iese numa 5. Acuma ce vreţi? Tabla-nmulţirii e de clasa întâi. Mai greu cu trecutul de etapa asta. Unde mai pui că s-a inventat şi Ford Focusu cu 3 locuri de stat direct pe tălpi. Vai, vai de caşcheta lor.

t-shirt-uri tăieţei

Sandy face un film. De televiziune. Cee ce e bine. Producţii de genul ăsta lipsesc din cadrul autohton. E făcut la modul profi, minuţios, cu detalii, cu alea, alea. Am uitat, Sandy e colegul nostru de presă, transferat recent de la Cinemar, la Axa. Amu e cu vocea postului, dar nu va sta el mult în banca lui, că nu i-i hirea de aşe ceva. Da' nu asta era bârfa. Una mult mai mişto. Unul dintre actori, cred că e unul cheie, nu mi-am putut da bine seama din making off-ul pe care l-am văzut parţial, este colegul nostru de "cameră", Luci, ce prestează pentru Cinemar. E nuşce fază cu o îngheţată frecată de tricoul lui, care, la un moment dat e făcut tăieţei de Sandy. Poanta e ca Sandy nu i-a dat de înţeles lui Liviu că după take-ul respectiv se va lăsa cu un tricou mai puţin la inventar. Dacă arta cere sacrificii... Oac, oac, Luci! Ţeapă! Oac, oac!

castane

ups...castane...mici...bere...pishu....hoti....Sarbatoareeeeeeeeeee
cica la castane anu asta vin batrinii irisi,holograf,andra,akcent,fostul ginere prezidential bodo cu trupa lui proconsul si inca ceva trupa care imi scapa.cintari pe stadion.unde sunt ceva scaune individuale.frumoase.noi.ce are sa fie dupa concerte,vom vedea.vor fi cite 2 pe seara.asta se stie.deocamdata.mai sarim si mai aflam

un păcălici, doi păcălici

Că numa' ce-am auzit săptămâna trecută mare ştire mare de pe la Vişeu. Cică instanţa l-a repus în funcţie pe directorul demis de Minister. Ni tu că s-o găsit cineva să îi redea postul călduţ papagalului ăsta. Că lui nici nu i-o fi plăcând lui Flore Bora să dea indicaţii şi să frece mentholu' prin birouri toată ziua. Sau să-şi mai facă de una alta pe lângă casă cu o licitaţie la blocu' operator ori cu o angajare fictivă la secţia Pediatrie, aşa cum ne-a obişnuit.

Ştiţi ce-i cel mai ciudat în toată porcăria asta? Că nici măcar nu s-a gătat procesul şi el a fost deja repus în funcţie, la fel ca şi un alt păcălici. Cu directorul corhazului de la Sighet la fel s-o-ntâmplat. Curtea s-a pronunţat, da' mai este şi recurs. Numa' că până se judecă cela, ăştia doi s-o şi pus pă scaune de parcă nimic nu s-ar fi întâmpat. Amu cel mai hazos ar fi să piardă procesele, deşi nu ne putem baza pe deşteptăciunea judecătorilor cum nu putem spune că directorul cu nume de maşină îi curat ca halatu' pe care îl poartă. Totuşi, ar fi hazos. Măcar numa' pentru bagajele cu care s-au pornit către Baie, la domnu' Ilieş, de la Autoritate. Că doar nu ar fi să vină ei cu toate cele în plase, ca de obicei când se lasă cu o inspecţie anunţată, şi să se vadă că îs tot pe drumuri. Prin baltă se zvoneşte, totuşi, că nu avem de ce să ne facem temeri, că şmecheria asta cu demiterea o fost numa de şou, să aibă presa de-un material, că şi aşa îi vară şi nu se întâmplă nimic.